Despre PLECARE ...

Astazi iar am un chef nebun de vorba, asa ca m-am hotarat sa scriu despre plecare ...

Te mai intorci in acelasi loc, dupa ce ai decis ca pleci? Probabil ca primul raspuns, aproape impulsiv, este ca nu. Odata ce ai decis ca pleci, iti asumi consecintele gestului. Si mergi mai departe cu el, chiar daca, uneori, regreti ca l-ai facut. Dar ce te face sa nu te poti intoarce atunci cand iti pare cu adevarat rau de ce ai facut? Cand regretul nu iti da pace si cand stii sigur ca ar fi fost mai bine pentru tine daca ramaneai? Orgoliul? Incapatanarea? Cu cat pot ele fi mai presus de parerea de rau?
Cand vorbesc despre a pleca, ma refer la acele situatii din viata cand decizi sa parasesti un loc. Sau un om. Sau sa te desprinzi definitv de o situatie. Cunosc oameni care au plecat. Unul de langa altul. Si care si-au dat seama cat de gresit a fost ce au facut. S-au intors. Unul catre celalalt. Cu o lectie invatata, cu noi lucruri asumate, cu un nou fel de a-l privi pe celalalt. S-au intors mai intelepti, fara sa isi promita neaparat ca nu vor mai gresi - o promisiune, de altfel, mult prea greu de tinut pentru a crede cu adevarat in ea.
Si cunosc oameni care nu s-au mai intors. Desi le-a parut rau. Au trait mai departe cu regretul, cu nostalgia si cu neincercarea unei posibile reintoarceri. Fiecare fericit in felul lui. Sau, mai degraba, fiecare impacat in felul lui.