"Povestea boiernasului de tara si a fecioarei ... "

"Imi stai pe creieri in genunchi si-n coate.
Cat crezi, iubito, ca mai pot rabda?
Mi-s simturile trase la rindea,
Sira spinarii zbarnaie in spate ..." (Emil Brumaru)

"Lumea noastra este atat de vulgara, de spurcata la vorba! Atat de obscena, nu numai in sensul erotic, ci prin nerusinarea fara frontiere a vietii publice.

Aici intervine un alt aspect al revolutiei erotismului care triumfa prin lirica lui Emil Brumaru. Vorbirea, nemaicenzurata de morala, este supusa altor oprelisti, mult mai stricte.

Interdictia dupa Brumaru nu e o afacere de morala, ci de estetica. Ce suna urat nu poate fi spus.

Imi imaginez o lume in care cel ce nu va vorbi poetic despre sex va fi obligat sa se abtina. Un binefacator puritanism estetic va cuprinde lumea. Cuvinetele vor fi poezie sau nu vor fi deloc.

Desigur, nu e inca de imaginat ca strada il va urma pe Brumaru." (Ion Vianu)

Brumaru scrie dezinhibat despre placerile trupului si voluptatile mintii. In frenezia adoratiei feminine nu e nimic scandalos, nimic obscen:
"Sa ne trezim, de carne, chiar intr-un pat de lemn
Ce frageda-i felia de paine inmuiata-n
Serbeturi reci de brusturi! Si-al stevei untdelemn
Cat de adanc ne-mbiba vieata-adevarata!"

Brumaru transforma sexualitatea in crez poetic si placerea erotica in extaz estetic printr-o uriasa orgie a simturilor.

"Sunt delicat, dar pot fi obraznic:
Roua ce-si scuipa puritatea-n smarcuri,
Parfum de crin trimis la dracu-n praznic,
Melc schiop lingandu-ti mierea de pe sfarcuri."

Brumaru folseste cuvintele "socante" la fel de natural ca o declaratie de dragoste:
"Erai nesimtit de frumoasa!
Aveai captuseli de matasa
Pe-acolo pe unde nu-i voie
Sa umbli decat la nevoie."

Tot Vianu spune ca "Ce e frumos nu poate fi obscen. O nestemata in gunoi nu e gunoi".