Bricheta de aur

... Octombrie, anii '60.
Pe soseaua Bucuresti-Ploiesti masinile sunt rare. Amurg cetos, vantul spulbera frunzele galbene, maturand soseaua vinetie.
La marginea drumului, doua doamne intre 60 si 65 de ani, imbracate foarte elegant - taioare bleumarin, fulgarine pe brat, esarfe de matase naturala - , fac autostop. Masinile, putine, nu opresc. Si totusi, dupa un rastimp, un Wartburg de culoarea untului - masina burgheza in epoca - opreste. Domnul de la volan, un barbat aratos, elegant si el, desi in tinuta sport, adecvata masinii, coboara geamul. Una dintre doamne - obraz fin, abia pudrat, gura frumoasa, cu dinti intacti - se apleaca, lasand sa se vada, in deschizatura bluzei albe, un sir de perle veritabile. Doamna cea frumoasa, cu par alb, strans in "rulou" la spate, il roaga pe domnul de la volan sa fie amabil, sa le duca la Bucuresti.
- Masina noastra e undeva mai in urma. Are pana de cauciuc. Soferul se chinuie s-o repare ... Dar, cum se lasa noaptea ... Stiti, e cam periculos sa ramai asa, in mijlocul soselei ...
Domnul surade, accepta sa le duca acasa, la Bucuresti, coboara, cuviincios din masina, deschide portiera si le ajuta pe cele doua doamne - subtiri, usoare ca doua vrabii transparente - sa urce in automobil.
Intre timp, s-a lasat seara.
In automobil - conversatia de rigoare, despre vreme, despre cum mai e viata la Bucuresti. Doamnele afla ca amabilul domn este doctor la un spital mate si ticsit de bolnavi, iar domnul doctor afla despre cele doua doamne ca sunt pensionare, vaduve si ca locuiesc impreuna intr-un apartament cochet din strada Polona ...
Timpul trece repede.
S-a facut intuneric.
Wartburgul a ajuns la Bucuresti. Cum e si firesc, domnul doctor se ofera sa-si conduca pasagerele pana acasa. Doamnele accepta, incantate, oferta. Drept raspuns, il invita pe domnul doctor sa urce, sa bea o cafea. Doctorul se scuza, "nu are timp". Si totusi, la insistentele doamnelor, urca la etajul intai al vilei elegante, in stil maur, oarecum ascunsa in spatele unor platani uriasi ...
Cafeaua e excelenta, coniacul - desigur, frantuzesc - e excelent si el si arata splendid in paharelele de cristal baccarat ... Si pentru ca se infiripa iar o mica conversatie, cu ochii la mobilele scumpe, la covoarele de Bouchara, placut impresionat de atmosfera primitoare a casei, domnul doctor cere permisiunea sa-si aprinda o tigara.
Zis si facut. Isi scoate din buzunarul hainei pachetul de tigari Chesterfield si-si aprinde, cu bricheta lui de aur, o tigara placut mirositoare.
Mai trec cateva clipe si-apoi musafirul isi ia ramas bun. S-a facut tarziu, promite sa mai treaca la o cafea ...
Instalat in masina, doctorul porneste motorul. Coniacul l-a incalzit. Vrea sa-si aprinda o tigara, cauta bricheta, dar observa, brusc, ca n-o are. A uitat-o, desigur, printre pahare, dar nu mai urca dupa ea, va da un telefon - are numarul - si va trece in alta zi sa o ia. Avand in vedere calitatea interiorului si a doamnelor care l-au gazduit, domnul doctor nu are nicio spaima cu privire la soarta brichetei ...
Au trecut trei zile.
Domnul doctor e prea ocupat, nu a avut timp de conversatii mondene, dar pentru ca tocmai trece pe strada Polona, pentru ca vine seara si el nu se mai intoarce la spital, isi propune sa-si recupereze bricheta ...
Opreste in dreptul platanilor uriasi, urca la etajul intai si suna la usa.
Niciun raspuns.
Suna iar, o data, de doua ori, de trei ori. Se apleaca putin, i se pare ca e lumina in casa, suna iar, apoi, neprimind niciun raspuns, nelinistit, suna la usa apartamentului din stanga - pe palier, aflandu-se doar doua apartamente ... Dupa un timp, usa apartamentului din stanga se deschide si apare un barbat ciufulit, cu barba carunta, nerasa. E in pijama si arata destul de biumacit.
Doctorul se scuza ca l-a deranjat, dar ar vrea sa stie ce e cu doamnele de alaturi.
Omul se zburleste si mai tare:
- Cum, "ce e"? Dumneata nu stii?
- Ce sa stiu?
- Dumneata nu vezi sigiliul?
- Ce sigiliu?
- Ala, de pe usa!
Abia acum, domnul doctor descopera sigiliul alb, lipt pe usa celor doua doamne ...
- Au fost omorate acum o luna ...
- Cum ... acum o luna, baiguie doctorul ... Eu le-am condus aici, acasa ... acum trei zile ...
- Esti nebun, domnule! zice omul ciufulit si dipare trantind usa ...
Domnul doctor fuge la politie. Oamnii in uniforma dau din cap a indoiala, dar il urmeaza, totusi, stiu de sigiliu, ca doar ei l-au pus.
Patru politisti patrund in apartament. Doctorul ii urmeaza, regasind interiorul cunoscut, dar plin de praf si parca neaerisit de luni de zile ... Pe masa acoperita cu un covor persan de matase ... trei paharute de coniac - doctorul si-l recunoaste pe al lui, in care au ramas doar cateva picaturi, celelalte doua fiind neatinse - trei cescute de cafea - cu zatul nu prea uscat, iar pe o scrumiera de arama batuta, in care sta infipt un chistoc de Chesterfield se afla ... bricheta de aur, stralucind stins si parca prietenos ...
Omorul nu a fost niciodata lamurit. "Cazul" celor doua doamne - ucise in mod bestial, cu mult inaintea "calatoriei din octombrie" - se afla pare-se si acum, intre copertile unui dosar, doldora de hartii, pe care scrie "Evenimente neelucidate" ...